În această formulă sunt utilizate argumentele următoare:
dacă-expresie: C2>B2. Aceasta verifică pentru a afla care punctaj la test este mai mare.
dacă-adevărat: C2. Dacă C2 este mai mare decât B2, este returnat punctajul la test din C2.
dacă-adevărat: B2. Dacă C2 este mai mic decât B2, este returnat punctajul la test din B2.
Această formulă calculează punctajul final ca fiind cel mai mare dintre cele două punctaje la test și poate fi modificată cu ușurință pentru orice alt student din tabelul de mai sus prin modificarea referințelor de celulă, astfel încât să corespundă punctajelor studentului corect.
Utilizați o funcție IF imbricată pentru a testa mai multe condiții:
dacă-expresie: ISBLANK(A2), care verifică dacă celula A2 este goală.
dacă-adevărat: "da", șirul care este returnat dacă A2 este goală.
dacă-fals: "nu", șirul care este returnat dacă A2 nu este goală.
Pentru teste de o complexitate sporită, puteți și să combinați IF cu
Exemple suplimentare
=IF(A5>=0; "non-negativ"; "negativ") returnează textul "non-negativ" dacă celula A5 conține un număr mai mare sau egal cu 0 sau o valoare non-numerică. Dacă celula A5 conține o valoare mai mică decât 0, funcția returnează "negativ".
=IF(A5<>0; "Nonzero"; "Zero") returnează textul "Nonzero" dacă celula A5 conține un număr care nu 0. Dacă celula A5 conține 0, funcția returnează "Zero".
=IF(IFERROR(OR(ISEVEN(B4+B5); ISODD(B4+B5)); FALSE); "Toate sunt numere"; "Nu toate sunt numere") returnează textul "Toate sunt numere" dacă atât celula B4, cât și celula B5 conțin numere; în caz contrar, returnează textul "Nu toate sunt numere". Acest lucru se realizează prin testare pentru a vedea dacă suma celor două celule este pară sau impară. Dacă celula nu conține un număr, funcțiile EVEN și ODD returnează o eroare, iar funcția IFERROR returnează FALSE; în caz contrar, aceasta returnează TRUE deoarece fie EVEN, fie ODD este TRUE. Deci, dacă oricare dintre B4 și B5 nu conține un număr sau o valoare booleană, instrucțiunea IF returnează expresia dacă-fals, "Nu toate sunt numere"; în caz contrar, returnează expresia dacă-adevărat "Toate sunt numere".
Exemple - Evitarea erorilor cauzate de împărțirea la 0
Uneori, nu este posibilă realizarea unui table într-o manieră care să poată evita împărțirea la 0. Însă, dacă împărțirea la 0 survine, rezultatul este o valoare de eroare în celulă, ceea ce nu este în general de dorit. Acest exemplu prezintă trei metode de a preveni această eroare.
Să presupunem că celulele D2 și E2 conțin fiecare câte un număr. Este posibil ca E2 să conțină 0. Doriți să împărțiți D2 la E2, dar să evitați o eroare de împărțire la 0. Fiecare dintre următoarele trei metode returnează 0 dacă E2 este egal cu 0; în caz contrar, fiecare returnează rezultatul operației D2/E2.
=IF(E2=0; 0; D2/E2) operează prin testarea directă a celulei E2 pentru a vedea dacă este 0.
=IFERROR(D2/E2; 0) operează prin returnarea valorii 0 dacă survine o eroare. Împărțirea la 0 este o eroare.
=IF(ISERROR(D2/E2); 0; D2/E2) operează prin realizarea unui test logic pentru a afla dacă D2/E2 este TRUE.
Exemplu folosind REGEX
Fie ca A1 să conțină "[email protected]"
=IF(A1 = REGEX("([A-Z0-9a-z._%+-]+)@([A-Za-z0-9.-]+\.[A-Za-z]{2;4})"); "Conține e-mail"; "Niciun e-mail") returnează "Conține e-mail".